1 Martie – Tradiții și obiceiuri, sărbătoare

1 Martie – În ziua de 1 Martie, românii celebrează sărbătoarea Mărţişorului, triumful primăverii asupra iernii, obiectul cu şnur alb şi roşu fiind un simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii.

În timpul geto-dacilor, anul nou începea la 1 martie.

Astfel, luna Martie era prima lună a anului.

Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara şi iarna. 

Mărţişorul – Tradiții și obiceiuri sărbătoare

Mărţișorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

În vechime, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. 

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru,

reprezintă unitatea contrariilor: vară – iarnă, căldură -f rig, fertilitate – sterilitate, lumină – întuneric.

Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept.

El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele.

Atunci, mărţisorul fie se legă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc,

fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negreţele şi dă-mi albeţele”.

Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint.

Mărţişorul – Tradiții și obiceiuri sărbătoare

Moneda era asociată soarelui.

Mărțișorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.

Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru că purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roșul.

Unele legende populare susţin că mărţișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul „Cu bastonul prin București”, conform calendarului ortodox:

„La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţișorul nu era mărţisor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca înainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac.

Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii,

făcând „farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit.

1 Martie – Mărţişorul – Tradiții și obiceiuri sărbătoare

Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat.

Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţișor şi,

ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart.

Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

În zilele noastre, valoarea mărţișorului începe să fie dată doar de creaţia artistică.

Obiectul cu şnur alb – roşu se confecționează din orice şi poate să aibe semnificaţii multiple.

P.S. La mulți ani de mărțișor, pe această cale din partea mea!